Boni, Marco. Sordello, Le poesie. Nuova edizione critica con studio introduttivo, traduzioni, note e glossario. Bologna: Palmaverde, 1954.

Codi: 437,025 Autor: Sordel Gènere: Sirventes Número: XX

 

Puois no·m tenc per pajat d'amor

I	1	Puois no·m tenc per pajat d’amor
		e·m sobra raisos de maldir,
		en abans qe vegna pascor
		voigll faire u serventes ausir,
	5	e luoc de ver mesatge
		qe·m dig’als tres deseretatç
		qe puois om es desvergognatç
		tan, qe dintç son corage
		non tem aunir, [vius] desonratç
	10	val trop mentç qe mortç soteratç.
II		Desonratç ab pauc de valor
		viu tutç, homs, puois si laisa aunir
		ni deseritar ses clamor,
		[ni] ses demanes contradir;
	15	e s’enten mon lengagie
		nostre rei[s] d’Aragon, be·m platç
		car gient es Amilhau cobratç,
		q’el ac [ab] vasalagie;
		mas no·n fun aunitç ni blasmatç,
	20	ni·n pres trega, ni·n guret patç.
III		Qan ves de Belcaire la tor
		lo coms ben si deu esgausir
		de Tolsan, car a grant onor
		a cobrat l’intrar e l’iscir.
	25	Pero dedintç l’estagie
		dison encar, si be·l desplatç:
		«Beu sire, per qe·us conortatç?»
		A·l conort del salvagie
		lo coms qi gia fon ducs clamas,
	30	mas non es entier[s] lo comtatç.
IV		Be·m plai del comte mon segnor
		car li vei la renda cuglir
		del port de Marsili’ a onor;
		mas al comte la fes tenir
	35	l’autr’an, al gran pasagie,
		de Tolsan, per qe n’es seçatç,
		e mos segner en viu onratç.
		Leu revenra·l damagie,
		puois a l’egleiça s’es iratç,
	40	ni qier perdon de sos pecatç.
V		Car lui ne[m]bri la desonor
		qe lur fai malvastaç sufrir,
		de tutç treis n’aurai desamor;
		ma[s] sol Dieu[s] gart lieis cui desir,
	45	qe ten mon cor en gage,
		tutç om, per q’en si’airatç,
		de mon dan voigll sia preiatç;
		e se dic nul oltragie,
		fai m’o dir lo pretç e·l rictatç
	50	de lieis a cui [eu] me soi datz.
VI		Plasentç dompna, cui me sui datç,
		gais viu per vos et enveatç,
		cant pens c’ab alegragie
		serai encar per vos amatç,
	55	si gia·us prent d’amar volontatç.